"(...) eu cred ca intelegerea Bibliei trebuie sa plece de la Isus, de la ceea ce a facut si spus el. (...) sunt constient ca nu tot ce spun evanghelistii despre Isus este 'adevarat' in sens factual, intrucat oricare dintre cartile Bibliei este o opera literara, chiar cuvintele lui Isus fiind adesea subsumabile unui gen literar. In plus, ideea de precizie factuala este o idee destul de moderna, oricum straina mediului intelectual in care a fost scrisa Scriptura.
Revenind un pic la oile noastre, una dintre cele mai ciudate propozitii spuse de Isus este cea din Luca 7:26: "Dar ce ati iesit sa vedeti? Un profet? Va spun: si mai mult decat un profet." Ce'a prezis Ioan Botezatorul? A fost el un oracol? A profetit e ceva?
Se pare ca da: apropierea Imparatiei Cerurilor. S'a implinit profetia lui? Greu de spus ca da. Sigur, Isus a venit si a vestit Imparatia, dar cam atat. Insa si mai important este ca el n'a dat vreun semn care sa indice spre un viitor, ci l'a indicat pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Serios? Nu, asta a facut'o glasul din cer. Asa ca, strict dupa modul de intelegere al teologilor, Ioan n'a prea fost profet, pentru ca n'a prezis nimic si ceea ce a zis el nu se poate verifica dupa Deuteronom 18.
In VT avem o lunga lista de 'proroci': Abraham, Moise, Saul, tot felul de oameni simpli. Ce prezic acestia? Mai nimic. Asa ca predictia e doar un caz particular din activitatea unui profet. Ajungand eu la aceasta concluzie, am cautat sa vad ce anume face ca cineva sa fie profet si am descoperit ca toti acesti profeti produc o intoarcere la Dumnezeu, indiferent de caracterul lor.
Dar trebuia lamurita ideea cu profetia ca descoperire, asa ca am apelat din nou la cuvintele lui Isus. Luca 12:2-3: "Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice ati spus la intuneric va fi auzit la lumina; si orice ati grait la ureche, in odaite, va fi vestit de pe acoperisul caselor."
Asta m'a dus cu gandul la ceea ce mi s'a parut mai scandalos cu privire la EGW, si nu la cartile ei despre sfarsitul lumii sau creatie, ci la 'banalele' testimonies. A'i scrie cuiva "Comoara ta, iubite frate, este strânsă pe pământ şi interesul şi afecţiunile tale sunt pentru comoara ta" sau a'i atrage cuiva atentia ca ea a 'vazut' jocurile lui erotice cu o 'sora' sau ca se masturbeaza este absolut scandalos. Si totusi, nu avem dovezi ca cei in cauza s'ar fi scandalizat, deci ceea ce li se scria era adevarat.
Si asa am ajuns la concluzia ca primul rol al profetului este sa scoata la lumina si sa mustre pacatele ascunse. Si asa Ioan Botezatorul este profet: "Dar cand a vazut pe multi din farisei si din saduchei ca vin sa primeasca botezul lui, le-a zis: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare?. Faceti, dar, roade vrednice de pocainta voastra." (Matei 3:7-8)
Marea problema a iudaismului era ascunderea pacatelor sub aparenta unei ascultari stricte de legi. Asta a denuntat Ioan. Asta au facut toti profetii, daca vrei pot sa'ti dau o lunga lista.
Al doilea aspect major al activitatii profetilor este prezentarea alternativei salvatoare. Aici nu cred ca are rost sa insist, pentru ca e evident.
Ramane de stabilit ce'i cu 'predictia' sau 'oracolul' sau 'previziunea'. Dar asta este deja alt subiect, ce tine de felul in care autorii Bibliei inteleg timpul si asa-numita atotstiinta divina."
Nu mai postez si raspunsul interlocutorului, pentru ca il reiau cand ii raspund eu:
"(citatele in italice)
"Insa in VT si in NT sunt mesaje care privesc viitorul,"
Da, mai ales Deuteronom 28.
"nu in sensul de a vorbi despre viitor ca si consecinta a starii prezente cu scopul de a-i trezi pe oamenii si a-i ajuta sa se angajeze pe un drum diferit,"
"ci in sensul de prezicerea unor evenimente din viitor."
"Cum vezi tu de ex. Isaia 53?"
"Ascultati-Ma, voi care umblati dupa neprihanire, care cautati pe Domnul! Priviti spre stanca din care ati fost ciopliti, spre gaura gropii din care ati fost scosi."
La cine se refera vorbele astea? Ei bine, ca sa intelegem, potrivit principiului ca un text se explica pe sine insusi, merge un pic inapoi, pana la Deuteronom 32:18 ("Ai parasit Stanca cea care te-a nascut si ai uitat pe Dumnezeul care te-a intocmit") Groapa aia este groapa facuta de Dumnezeu in tarana pamantului, cand l'a intocmit pe Adam din Lut. Dar ce este stanca? Mergem un pic mai sus, la versetul 15 ("Si a parasit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stanca mantuirii lui") si apoi la Isaia 51:2, care ne explica unde sa cautam raspunsul al ce'i cu stanca asta ("Uitati-va la parintele vostru Avraam si spre Sara, care v-a nascut; caci l-am chemat cand era numai el singur, l-am binecuvantat si inmultit") Cine este cel nascut de Sara? Isaac, nu. Pai hai sa vedem ce fel de stanca are treaba cu Isaac asta: Geneza 22. Avem odata un munte, Moria, si avem apoi un altar, despre care restul Bibliei ne lasa sa credem ca e facut din stanci, adica din pietre necioplite. Ce este stanca mantuirii, daca nu un altar de stanci de pe muntele de stanci Moria?
Cine este facut din lut si traieste prin mantuirea facuta pe stancile alea? Nu cumva fiii lui Abraham? Si de ce se spune ca au fost ciopliti dintr'o stanca? Pentru ca in acelasi Deut. 32:30-31 ni se explica ("Cum ar urmari unul singur o mie din ei si cum ar pune doi pe fuga zece mii, daca nu i-ar fi vandut Stanca, daca nu i-ar fi vandut Domnul? Caci stanca lor nu este ca Stanca noastra, vrajmasii nostri insisi sunt judecatori in aceasta privinta") despre stanca cine este - Mantuitorul. A fi cioplit din stanca asta sau a fi zidit pe stanca asta inseamna a trai prin ceea ce a facut stanca asta, nu?
Sionul este stanca ce iese din muntele Moria, nu?
Isaia 53:13-15 zice, apoi: ("Iata, Robul Meu va propasi; Se va sui, Se va ridica, Se va inalta foarte sus. Dupa cum pentru multi a fost o pricina de groaza - atat de schimonosita Ii era fata si atat de mult se deosebea infatisarea Lui de a fiilor oamenilor - tot asa, pentru multe popoare va fi o pricina de bucurie; inaintea Lui imparatii vor inchide gura, caci vor vedea ce nu li se mai istorisise si vor auzi ce nu mai auzisera."). Cine este robul? Este si Isus, dar este si oricine e cioplit din aceasta stanca. Adica fiii lui Abraham, adica cei care accepta sa fie adusi jertfa si sunt salvati in ultima clipa.
Dupa intelegerea mea, nimeni nu isi pierde vremea, dintre profeti, sa spuna ceva despre o intamplare anume. Profetii descriu structuri care se pot aplica oricui are (sau castiga) anumite caracteristici. Cine este cel despre care se zice: "El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa."?
Cu siguranta nu este Iosif pe vremea cand avea haina pestrita, ca Iosif avea frumusete, nu? Dar neamul cel mare al lui Abraham a crescut, intr'adevar, ca o odrasla slaba. Progresia spre un neam mare, ca nisipul de pe tarmul marii merge asa: 1 - 1 (al doilea e alta treaba) - 1 (iarasi al doilea e alta treaba) - 13 ... . Acum ce'i cu pamantul uscat, afli daca te uiti la faptul ca cei trei patriarhi au fost alungati de foame (de fapt, de necredinta) in Egipt sau la filisteni. De fapt, Isaia 52:4 iti si explica acest lucru ("Odinioara, poporul Meu s-a coborat sa locuiasca pentru o vreme in Egipt"), pe care il intareste strania 'profetie' din Matei 2:15 (Acolo a ramas pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: "Am chemat pe Fiul Meu din Egipt") unde e limpede ca referinta este Osea 11:1 ("Cand era tanar Israel, il iubeam si am chemat pe fiul Meu din Egipt"), dar numai in mintea savantilor si teologilor, pentru ca oricine altcineva
pricepe ca se refera la plecarea din Egipt a evreilor.
Asa ca robul din Isaia 53 este si Israelul, si Isus, si orice om care asculta chemarea si iese din Egipt.
"Sau ce parere ai despre ceea ce spune Domnul Isus cu privire la distrugerea Ierusalimului din Mat. 24?"
Daca citesti orice carte de istorie sau mergi pe orice santier arheologic, o sa vezi ca despre orice cetate din lumea asta se poate spune ca va fi daramata. Cu atat mai mult cu cat este cetatea mai bine cladita si mai puternica. Sigur ca oamenii le mai reconstruiesc, dar de la Babel incoace asta e soarta oricarei cetati. Asa ca o astfel de 'profetie' se refera la viitor, intr'adevar, dar este exact asa cum zici tu "consecinta a starii prezente", intrucat Isus stia si ca evreii ii supara pe romani prin comportamentul lor, si ca l'au lepadat pe el.
"Si sunt mai multe exemple de acest fel. De ex. Domnul Isus vorbeste despre revenirea Sa si afirma ca despre ziua si ceasul si ceasul acela nu stie nimeni, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal (Mat. 24.36)."
Pai tocmai de'aia zic ca nu exista profetii de'alea care sa zica ca X va merge sambata, 7 iulie, la biserica la Y, cu o masina marza Z, cu sotia si copiii. In schimb pot sa'ti spun cu certitudine ca Fericirile sunt profetii, la fel ca si certarea lui Petru in gradina. Evreii au scos sabia la romani, asa ca au ajuns ucisi de sabie.
"Deci intr-un anumit sens se poate spune ca Dumnezeu cunoaste viitorul."
Evident ca Dumnezeu cunoaste viitorul. Dar depinde ce intelegi prin a cunoaste si ce intelegi prin viitor. Dumnezeu stie ca i'a acordat un ragaz Diavolului, dar si ca acesta are un termen limitat, asa ca poate spune cu precizie cand anume, cu data si oara, se va incheia acest ragaz. Dar nu cred ca stie sau il intereseaza daca tu ti'ai schimbat Toyota de cand nu ne'am vazut cu un Lamborghini sau daca tu pe drum te'ai hotarat sa mergi la Popa Tatu in loc de Labirint. E, totusi, Dumnezeu, nu un reporter de la Libertatea.
"Si Dumnezeu ofera prin profeti o imagine cu privire la viitor (Amos. 3.7; Gen. 18.17 - nu ma refer la data exacta a revenirii lui Isus, ci la anumite evenimente din planul de mantuire). Spune-mi te rog cum intelegi tu aceste lucruri."
Despre Amos 3 putem vorbi doar dupa ce intelegem tehnica discursiva a Eclesiastului. (...)
"Merg oare doi oameni impreuna fara sa fie invoiti?"
Nu. Dar da, cand unul il duce pe celalalt in catuse.
"Racneste leul in padure, daca n-are prada?"
Nu. Racnetul are rolul de a tine la distanta de prada pe alti carnivori mai mici.
"Zbiara puiul de leu din fundul vizuinii, lui daca n-a prins nimic?"
Da, de foame.
"Cade pasarea in latul de pe pamant, daca nu i s-a intins o cursa?"
Nu.
"Se ridica latul de la pamant fara sa se fi prins ceva in el?"
Nu. Doar daca il ia omul de acolo
"Sau suna cineva cu trambita intr-o cetate fara sa se inspaimante poporul?"
Si da, si nu. Poporul se inspaimanta doar daca e semnal ca cetatea este atacata. Daca e o serbare nu se inspaimanta nimeni.
"Sau se intampla o nenorocire intr-o cetate fara s-o fi facut Domnul?"
Tu care crezi ca e raspunsul? Daca prin Domnul se intelege Dumnezeu, el nu face nicio nenorocire. Daca prin Domnul se intelege Satana, atunci raspunsul e da.
"Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fara sa-Si descopere taina Sa slujitorilor Sai proroci."
Care e sensul acestei propozitii? Nu cumva ca Dumnezeu stie ce miscari va face Diavolul si trimite profeti sa avertizeze? Atunci ce sens ar mai avea urmatoarea propozitie?
"Leul racneste: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeste: cine nu va proroci?"
Geneza 18:17 e la fel: Dumnezeu ii spune lui Abraham ce urmeaza sa se intample cu Sodoma si Gomora tocmai ca acesta sa mijloceasca pentru ei. Faptul ca accepta sa protejeze cetatea in caz ca s'ar gasi x oameni buni arata ca nu era nimic deja decis.
"Pe mine ma interesa cum vezi tu inspiratia in sensul pe care il dau teologii acestui termen."
Ca in Caragiale: ca e sublima, dar lipseste cu desavarsire. Inspiratia e tragere de aer in piept.
Ca in Caragiale: ca e sublima, dar lipseste cu desavarsire. Inspiratia e tragere de aer in piept.
"Sau mai bine zis, pt. ca stiu ca nu-ti plac teologii, ce crezi despre Biblie - este aceasta o descoperire a gandurilor lui Dumnezeu in limbaj omenesc?"
Nu stiu ce's alea 'gandurile lui Dumnezeu'. Biblia este o colectie de scrieri literare despre relatia dintre niste oameni ce au trait mai demult si Dumnezeu.
"Ma refer la ceea ce spune apostolul Pavel in 2 Tim 3.16"
Ma feresc cat pot sa vorbesc despre ceea ce zice Pavel. Dar daca trebuie, tot ce pot sa zic este ca 'inspirat de Dumnezeu' este o trimitere spre ceea ce se spune in Geneza despre facerea omului. Daca citesti ce zice versetul 15, cu scripturile care dau intelepciune, si ce zice Iov 32:8 pricepi de ce folosete Pavel acest cuvant ciudat: theopneustos.
Daca te gandesti si la afirmatia paradoxala potrivit careia Dumnezeu a vorbit lui Moise gura catre gura (Si a zis: "Ascultati bine ce va spun! Cand va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Ma voi descoperi lui intr-o vedenie sau ii voi vorbi intr-un vis. Nu tot asa este insa cu robul Meu Moise. El este credincios in toata casa Mea. Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-ati temut deci sa vorbiti impotriva robului Meu, impotriva lui Moise?") si la felul in care ii raspunde Isus Satanei in pustie, cu referire la ceea ce iese din gura lui Dumnezeu ('cuvint' nu apare in Deut 8:3) intelegi un pic ce'i cu 'inspiratia' asta.
Cuvintele evreiesti folosite pentru familia asta de concepte, ruach si nephesh, spirit si suflet, vin ambele de la aceeasi rasuflare. Orice om este 'inspirat', pentru ca in orice om Dumnezeu a pus suflarea de viata. Iov iti arata ca spiritul este respiratia lui Dumnezeu. Adica ceea ce te tine in viata.
Ideea cu inspiratia a venit de la dorinta teologilor de a stabili ierarhii prin care sa controleze, ca orice putere lumeasca si draceasca, pe supusi. Isus zice sa nu fie asa printre urmasii lui, printre cei din Imparatie. El arata ca scripturile nu trebuie folosite ca oracole, ca vointa lui Dumnezeu este legea si atat. Mai zice ca Moise si prorocii sunt de ajuns. Asta inseamna ca orice 'suflet viu' are deja o relatie de dependenta fata de Dumnezeu, prin simplul fapt ca respira, si are dreptul sa ceara, asemeni lui Moise, prezenta Spiritului lui Dumnezeu, atunci cand citeste.
Biblia este un 'document' ce nu poate fi inteles in absenta Spiritului. Cel ce citeste, ca sa inteleaga, are nevoie sa respire acelasi spirit ca si cel care a scris, altminteri nu intelege nimic. Felul in care e scrisa Biblia este felul cel mai usor accesibil oamenilor - diverse genuri literare. Nimeni nu scrie in Biblie ce gandeste Dumnezeu, ci cum sa gandeasca oamenii pentru a ajunge ca Dumnezeu, pentru a capata asemanarea aia din Geneza.
"sau Petru in 2. Pet. 1. 21"
(Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava, atunci cand, din slava minunata, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc placerea." Si noi insine am auzit acest glas venind din cer, cand eram cu El pe muntele cel sfant. Si avem cuvantul prorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre. Fiindca mai intai de toate, sa stiti ca nicio prorocie din Scriptura nu se talcuieste singura.. Caci nicio prorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.)
Deduci de undeva de aici ca ceea ce zice Petru contrazice ce inteleg eu? Ba mai mult, iti spun ca niciun om n'a putut vreodata sa vorbeasca sau sa scrie sau sa manance fara sa aiba suflarea de viata primita de la Dumnezeu. Daca prorocii mustrau si dadeau speranta, Isus si ucenicii dau si mai multa speranta, pentru ca jertfa aia de pe stanca deja s'a adus, dar si mai multa mustrare, pentru ca Stanca a aratat ca se poate trai fara pacat.
Iar daca cineva a vorbit spre indreptarea altor oameni - si asta fac profetii - Isus zice ca aduna cu el, adica este clar manat de Spiritul lui Dumnezeu.
"sau de atatea ori in VT cand se foloseste expresia "asa vorbeste Domnul"."
Pai daca eu zic ca 'asa vorbeste Domnul' si iti dau un citat din lege sau profeti, mint? Sau daca iti spun ca daca faci ceva ce Biblia arata ca e rau, vei avea de suferit, inseamna ca am prezis viitorul?"
In fine, urmatorul meu mesaj (am pastrat citat din raspunsul interlocutorului doar unde a fost absolut necesar):
"De fapt, dificultatea vine din faptul ca tu crezi intr'o 'stafie metafizica' inventata de poetii greci si ridiculizata de Socrate, probabil, sau de Platon insusi in dialogul numit Ion. Stafia aia se numeste 'inspiratie'. Eu, oricat as vrea si oricat as cauta, nu gasesc nici urma de asa ceva in Biblie, pana la contactul dintre mozaism si elenism. Si acolo, e doar un cuvant, un singur cuvant, iar ideea este tot aia pe care o gasesti in restul Bibliei.
Gasesti, insa, in Biblie, explicatii clare cu privire la felul in care vorbeste Dumnezeu oamenilor - nicaieri nici urma de 'inspiratie'. In primul rand ca e un termen absolut nepotrivit, chiar stupid, intrucat inseamna mai mult sau mai putin aspirare, inghitire. Cred ca motivul pentru care a ajuns ca aceasta idee pagana sa fie folosita de evreii
elenizati - Pavel este, fara putinta de tagada, tributar filozofiei pagane - este corespondenta cu ideea de rapire a profetului. Dar sa revin la modul de a vorbi al lui Dumnezeu:
1. vedenia sau visul - Abraham (Geneza 15:1) si Iacov (Geneza 46:2), Etan ezrahitul sau mai degraba David insusi (Psalmi 89:19), precum si toti profetii au parte de vedenii; Iosif, Daniel si multi altii au vise; pana si pagani ca Abimelec (Geneza 20); asa a si promis Dumnezeu, in Numeri 12:6, asa cum explica in Iov 33:14-18.
2. exista modurile speciale de a intreba pe Dumnezeu in cazul unor situatii de alegere reciproc exclusiva sau puctuala, si astea sunt tragerea la sorti sau pietrele de pe efod.
3. vorbirea directa, a lui Dumnezeu care vine sub forma de om/inger si vorbeste cu anumiti oameni.
Asa cum poti sa vezi, nici urma de inspiratie pe aici. Insa nimic nu'l opreste pe Dumnezeu sa le vorbeasca oamenilor.
Exsista Osea 9:7, tradusa de LXX cu πνευματοφόρος (pneumatoforos), dar care nu inseamna in greceste inspirat, ci purtator de suflet, iar originalul evreiesc zice הרוח (ha-ruach), adica folosind acelasi concept de respiratie sau spirit. Adica, dupa cum stim din Geneza - am mai zis asta - orice om e in-suflat de Dumnezeu. Cata vreme traieste.
Apoi, buclucasul θεόπνευστος (theopneustos) este un cuvant pe care nu m'as grabi sa'l traduc prin 'inspiratie'. Nici traducerile romanesti n'o fac, nici cea ortodoxa standard, nici Cornilescu, nici Galaction - si bine fac, pentru ca 'insuflata' este un termen cel putin neutru fata de nebunia apolinica a grecilor. Iar πνέω (pneo) inseamna totusi a sufla, si are lagatura cu sufletul sau suflarea de viata, cu ruach, nu cu nephesh. Insa, cata vreme nu sunt pastor platit pentru a apara dogme, precum apologetii, evit sa trag concluzii dintr'un singur cuvant si sa cladesc o intreaga metafizica pornind de la asta.
Ceea ce faci tu, din cauza confuziei produse de teologi, este sa afirmi implicit ca Dumnezeu a cam fuserit Biblia asta, pentru ca explica limpede cum functioneaza revelatia, cum da visele si cum da vedeniile, cum i s'a descoperit lui Moise si cum s'a descoperit celorlalti proroci. Ceea ce este greu de crezut, avand in vedere ca
orice alta idee este limpezita in Biblie. Numai inspiratia asta nu. Iar asta ma face sa cred ca este doar o idee creata a unor teologi, fara cea mai mica legatura cu Biblia, si de aceea neexplicata in Biblie.
EGW este, la randul ei, tributara celor peste 17 vreacuri de teologie ce o preced. Ea este profet, sau proroc, insa asta n'o scuteste nici de impreciziile de limbaj produse de cei de dinaintea ei, nici de confuzia mintii generata de pretentia teologilor de a produce discurs apodictic despre Dumnezeu - asta inseamna teo'logie, nu? - si dogme si
doctrine carora altii sa li se supuna si pentru neacceptarea carora cineva sa fie pedepsit. Ma ierti, dar mie imi pare ca teologia, prin pretentiile ei si prin efectele ei, la un loc cu apologetica de orice fel, sunt lucrarea Satanei.
Asa ca daca gasesti in EGW idei precum inspiratie, trinitate, natura divina, substanta, esenta, ego si altele, acestea nu sunt decat reminescente ale teologiei cu care a fost hranita. EGW este un profet, si inca unul important, insa asta nu face ca scrierile ei sa fie inerante, asa cum faptul ca a fost probabil cel mai mare profet modern nu l'a facut pe William Miller sa fie scutit de erori dintre cele mai grave, prin consecinte, si mai copilaresti, vazute post-factum.
Si, pentru ca tot am ajuns la WM, hai sa vedem cum a fost el profet: a avut vreo revelatie? a fost 'inspirat' cumva? Eu cred ca miscarea lui a fost insuflata, insufletita de Dumnezeu prin Spirit, dar fara vreo revelatie anume, alta decat cea deja prezenta in Biblie. Si, cu toate acestea, WM a produs cea mai mare 'trezire' religioasa de la Reforma incoace, cel putin. WM a fost un simplu cititor atent si staruitor al Bibliei, care a crezut ca pe paginile ei poate gasi Cuvantul Vietii.
Metoda lui de interpretare s'a dovedit, fara putinta de tagada, gresita, si cu toate acestea Spiritul lui Dumnezeu a lucrat prin el, asa cum a lucrat prin necredinciosul si rau-voitorul Iona, producand o 'trezire' deciziva printre niniveni.
Evangheliile lui Matei si Marcu ne spun despre David ca ar fi fost 'inspirat', iar avend in vedere ca e vorba de poezie, e limpede ca avem deja de'a face cu o contaminare cu ideea greceasca de inspiratie poetica. Cat rau a facut elenismul atat mozaismului cat si crestinismului nu cred ca va putea fi evaluat pana la Judecata. Insa efectele sunt vizibile de la comunitatea ucenicilor pana la noi.
***
Cat despre determinarea istoriei, singura limita pe care o pot vedea este ingradirea libertatii morale a omului. Despre libertatea sa de actiune, sociala si politica, citeste Daniel 10:13; Dumnezeu poate sa intervina si sa convinga un om, fara a'l obliga insa, sa faca un anume lucru.
***
Ideii cu aspectele Planului de Mantuire, din pacate, ii cunosc originea, asa ca n'o sa insist prea mult. Eu nu stiu cat de bine intelege EGW aceste Plan, dar el este limpede prezentat inca din cartea Genezei, in al treilea capitol. "Pacatul pandeste la usa, dar tu sa'l stapanesti" si "Atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului". Ceva mai epic ii este prezentat lui Abraham, iar o forma rituala de prezentare este sistemul de ceremonii si jertfe primit de Moise.
Dar cel mai simplu este sa ne uitam, iarasi, la felul in care Isus il intelege, atata vreme cat el este si cel care trebuie sa'l implineasca. Citesti Evangheliile si intelegi ca Isus stia cateva lucruri: ca va fi ispitit de Satana, ca va suferi din cauza ca neprihanirea ii deranjeaza pe pacatosi, ca va fi trimis la moarte de evrei si ca va fi ucis. Cam la asta se reduce, in fapte 'istorice', Planul de Mantuire. Or, si daca vrei sa citesti 'profetiile mesianice' asa cum o faci tu, o sa vezi ca nu e nimic mai mult de atat Planul asta, ca factualitate istorica.
Nu vad niciun motiv sa incluzi in Planul de Mantuire eliberarea din Babilon sau Asiria sau orice fel de alte intamplari ale istoriei.
***
Tu consideri ca destinul lui Iuda nu a fost fixat, eu stiu ca insasi ideea de destin este o idee pagana, pe care n'o gasesti nicaieri in Biblie. Asa ca discutia e fara rost.
***
Nu cred defel ca evreii au implinit vreun Plan al lui Dumnezeu, ci ca au fost simplele unelte ale Satanei. Si cred ca asta le si spune Petru celor din Ierusalim.
***
Ca tot Vechiul Testament se refera la Isus este limpede. Insa tu, la fel cu toti teologii, imi spui ca se refera la Iosua fiul lui Iosif si al Mariei, din Nazaret. Ceea ce e usor absurd, pentru ca in nicio profetie nu este profetit nici macar numele pe care il va purta. Iar din casa lui David si la Betlehem s'au nascut, probabil sute sau mii de copii. Asa ca putea sa fie oricare.
VT se refera insa intotdeauna la Dumnezeu si la Robul lui Dumnezeu sau la Fiul sau la Cel Uns. Daca tu crezi ca VT vorbeste undeva de Isus cel istoric, eu nu te pot opri, dar pot sa te intreb care dintre autorii VT par sau lasa sa se intrevada ca au inteles ca Dumnezeu se va intrupa si va fi un om umil si ca va fi ucis de propriul popor, pe care venise sa'l elibereze? Eu nu gasesc asa ceva. Gasesc profetii despre interventia lui Dumnezeu in istorie, dar nu despre un om anume. Daca de exemplu profetia din Isaia 7 se refera la Yehoshua ben Yosef ha-Yehudi, poti sa'mi explici si mie de ce ingerul nu i'a zis Mariei sa'l numeasca Emanuel, si nu Iosua?
***
Eu sunt convins ca Isus le'a explicat ucenicilor lui cum anume a implinit el profetiile si cum acestea si Legea trimiteau la el, dar cred ca de fiecare data aceste explicatii vizau calitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu, nu existenta sa istoric determinata.
***
Implinirea in viata lui Isus a 'profetiilor' inseamna un singur lucru: ca Isus s'a straduit sa le implineasca, si ca orice urmas al lui Isus trebuie sa implineasca aceleasi profetii. Nu cred - si ar fi absolut absurd - ca Dumnezeu a pus pe niste oameni sa scrie zeci de pagini de 'Biblie' care se refera la un singur individ determinat istoric.
***
Ca Filip foloseste cuvintele lui Isaia pentru a'i explica etiopeanului cum anume si de ce Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, Cel Uns, arata ca a inteles exact de la Isus care este metoda de intelegere a 'profetiilor'. Filip a inceput cu cuvintele acestea sau s'a folosit de ele pentru a ii vorbi despre Isus ca Fiu de Dumnezeu, Mesia,
Mantuitor. Daca tu gasesti vreo propozitie in care sa ti se spuna ca Filip a zis ca profetia vorbeste despre Isus, atunci ai dreptate; pana atunci, insa, trebuie sa accepti ca Isus este o 'implinire a profetiei', dar ca nu este singura, chiar daca este singulara din anumite pricini.
Asa ca nu e defel aplicatie primara, ci evident posterioara faptelor; evreii nici n'au priceput in ce fel se va purta Mesia, asa cum n'au inteles nici ucenicii decat dupa ce Isus le'a aratat aceste lucruri si le'a deschis mintea. Daca tu reusesti sa'mi explici cum a luat Isus asupra lui bolile noastre - adica daca a devenit el orb sau demonizat sau cu hidropizie sau cu mana uscata etc. - atunci inteleg ceva din metoda ta de interpretare a textului; pana atunci, ma dau batut. Eu inteleg ca Isus a luat asupra sa neputintele si bolile noastre intrucat din Dumnezeu s'a facut om, asa ca a fost neputincios ca orice om in comparatie cu Atotputernicul si banuiesc si ca, precum orice om, o fi fost si el bolnav, o fi racit, o fi facut pojar si l'o fi durut stomacul.
De ce ti se pare ca Petru ar sustine macar ca sensul primar al profetiei este referirea la Isus nu pricep, mai ales ca apostolul insusi zice "Si la aceasta ati fost chemati; fiindca si Hristos a suferit pentru voi si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui", adica arata ca oricine il urmeaza pe Isus trebuie sa implineasca profetia respectiva.
***
In luca 24:7 e vorba de Fiul Omului, nu de Yehoshua ben Yosef ha-Yehudi, nu? Iar Ioan 5:39 este versetul cel mai anapoda folosit, poate din toata Biblia. Acolo e un repros, nu un indemn, iar daca vrei sa intelegi la ce se refera trebuie sa citesti Matei 19:16. Adica lucrurile sunt clare, intr'adevar, dar demonteaza complet ideea teologilor ca exista 'profetii mesianice'. Legea vorbeste despre miei, nu despre Isus, iar prorocii vorbesc despre niste lucruri foarte apropiate lor, de obicei. Motivul pentru care aceste profetii se potrivesc si lui Isus, si anume toate profetiile ce se refera la un salvator, la o victima, la un rege bun, la un pastor si asa mai departe este pentru ca Isus a fost toate acestea si ceva pe deasupra (Dumnezeu intrupat).
Daca Isus nu ar fi fost Dumnezeu, ci doar un profet, nu s'ar fi implinit Legea. Dar multe profetii se implinesc in viata lui Ioan Botezatorul, sau a lui Petru, sau a lui Ioan, sau a lui Stefan si asa mai departe. Si scopul lui Dumnezeu este ca acele 'profetii' sa se implineasca in viata fiecaruia, inclusiv cele ce privesc chinurile si moartea, pentru ca stie ca deindata ce un om alege sa se opuna Satanei, acesta va folosi toate mijloacele pentru a'l distruge pe omul respectiv, si ca doar o indurare speciala sau intentia de a lasa pe omul respectiv sa indeplineasca o anume lucrare face ca Dumnezeu sa impiedice sau sa amane planurile Diavolului.
***
"Revenind la ideea de inspiratie, acest cuvant nu inseamna numai sa tragi aer in piept, mai are si sensul de facultate creatoare a spiritului uman, sau stare psihica ce contribuie la crearea unor opere literare, artistice etc."
Ai dreptate, asa credeau inchinatorii lui Apolo.
"De asemenea in sens religios mai inseamna ca Dumnezeu isi reveleaza prin Duhul Sfant vointa si adevarurile Sale mantuitoare oamenilor."
In Biblie gasesc explicatii cu privire la ce anume este revelatia, cum functioneaza vise, vedenii, trageri la sorti si asa mai departe, dar nicio vorbulita despre 'inspiratie'. Ori Dumnezeu a uitat sa ne explice asta, ori accepti varianta ceva mai rationala, ca teologii crestini au imprumutat conceptul de la paganismul grec. Ca si ideea de
profet ca oracol.
"Eu la acest ultim sens ma refeream."
Pai tu poti sa te referi, si ar fi o discutie instructiva, dar referinta va fi literatura si filozofia greaca, nu Biblia.
"Nu cred ca ideile cuprinse in Sfanta Scriptura ar fi putut fi 'inventate' de oameni"
De ce? Mai ales ca multe dintre ele au fost revelate, si asta ni se spune clar. Dar revelate, nu 'inspirate'. In rest, iarasi pe urmele teologilor, ii crezi prea prosti pe oameni.
"si nu cred ca ar fi putut fi scrise de orice om"
Nici Mistretul cu colti de argint n'ar fi putut sa fie scris de matusa, dar nu'mi 'bazez mantuirea' pe poezia lui Doinas.
"marturii ale acelora care au vazut cu ochii lor marirea Lui (2 Pet 1.16)"
Pai tocmai asta e ideea, ca au vazut, nu ca au fost 'inspirati'. Petru a fost pe munte la Schimbarea la Fata, e firesc sa fi vazut Marirea.
"Cei care au scris, au fost oameni care au cunoscut din experienta personala ce inseamna sa umbli cu Dumnezeu. Ei au fost mijloacele prin care Dumnezeu a transmis un mesaj de speranta catre oameni. Nu au fost
fara greseala, dar au iubit adevarul."
De acord. Ce'are asta cu 'inspiratia'?
"In primul rand as vrea sa afirm ca eu cred ca este posibila existenta unei revelatii cognitive din partea lui Dumnezeu"
Ai indurare, rogu'te, si explica'mi si mie ce'i aia revelatie cognitiva. Revelatie stiu ce este, cognitiv la fel, dar expresia asta nu ma duce capul s'o pricep.
"In consecinta cred ca Scripturile nu sunt numai niste piese de literatura scrise de oameni (asa cum sunt scrise alte scrieri literare in antichitate), ci reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu."
Pai nici eu nu cred ca sunt "numai" niste piese de literatura, cata vreme cred ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu. Dar de ce ti se pare ca Dumnezeu nu ar putea sa vorbeasca folosind diferite genuri literare, cand Isus insusi spune pilde si basme?
"In al doilea rand consider ca raspunsul la intrebarea cine este(sunt) autorul(autorii) Bibliei devine o presupozitie de baza in interpretarea Bibliei."
De ce? Este evident ca in coada Deuteronomului scrie altcineva decat Moise. Asa, si?
"Convingerea ca Dumnezeu este Autorul a ceea ce citim in Scriptura va insemna pt.interpretarea Bibliei ceva cu totul diferit fata de intelegerea ca Scriptura a fost scrisa de oameni religiosi bine intentionati care si-au descris propriile lor experiente."
Nu inteleg dilema ta. Ce inseamna ca "Dumnezeu este Autorul"? Ca el a dictat unor oameni, iar acestia au scris, cum dicteaza un om unui secretar, asa cum crede EGW? Pai atunci poate imi spui de ce si'a batut joc de noi si a zis ca peste Samson, cand a omorat 30 de oameni, a venit Duhul Domnului? Sau ca Dumnezeu a impietrit inima faraonului?
"Astfel cand incercam sa raspundem la aceasta intrebare ar trebui sa cautam raspunsul in Biblie. Ce spune Biblia despre sine in aceasta privinta? Raspunsul clasic il gasim in 1 Pet . 2.20, 21 si 2 Tim 3.15-17."
Biblia nu prea spune nimic despre sine, pentru simplul si bunul motiv ca nu exista vreo Biblie atunci cand Biblia a fost scrisa. Restul e magarie a teologilor si atat. Petru vorbeste limpede despre prorocie, despre revelatie, nu despre vreo 'inspiratie'. Nu mai insist cu teopneustos ala, ca am mai vorbit despre asta.
"cand spune ca "oamenii au vorbit de la Dumnezeu manati de Duhul Sfant" se subliniaza faptul ca oamenii au scris Scripturile fiind condusi de Duhul Sfant"
Asta "se subliniaza" eventual in cartile de teologie, nu in textul lui Petru. Acolo e vorba cat se poate de limpede despre prorocie sau profetie. Si nu e vorba de "Scripturi" in sens de Biblie.
"Pe scurt atat Dumnezeu ca sursa primara de transmitere/comunicare de informatie cat si oamenii ca mijloc prin care se transmite aceasta informatie sunt implicati in producerea Scripturii."
Daca pornesti de la o idee fara legatura cu ceea ce zice limpede Petru, normal ca ajungi la astfel de absurditati analitice. Dumnezeu este implicat si in hranirea pasarilor, si in fotosinteza crinilor. Asa, si?
"Insa Petru este foarte atent si mai mult decat atat da un indiciu foarte interesant cu privire la rolul agentului uman: nicio profetie din Scriptura nu a venit in fiinta prin propria interpretarea a cuiva."
Aha, deci acum recunosti ca'i vorba de profetii, nu de Biblie in general? Da' nu stiu pe care usita secreta a ajuns in discutie interpretarea...
"Cu alte cuvinte, desi oamenii au fost implicati in scrierea Bibliei, nu ei au fost inventatorii mesajului."
Acum iarasi nu mai vorbim de profetie, ci de Biblie in general? Pe bune, zi'le teologilor de la care ai invatat asta sa'si deschida scoala de magie sau sa se faca politicieni. Orice om normal deja se simte jignit de astfel de artificii stupide. In logica ceea ce faci tu s'ar numi ori echivocatie, ori impatrirea termenilor.
Ca sa vorbsti despre vreun inventator al mesajului ar trebui mai intai sa stabilesti care'i mesajul. Si daca ala este acelasi cu cel al intregii Biblii, atunci orice om normal care a citit Biblia putea sa mearga la Ninive si sa strige ca daca nu se pocaiesc vor primi pedeapsa, nu era nevoie de un proroc.
"Ei au proclamat si comunicat explicatiile sau interpretarile care L-au avut pe Dumnezeu ca si autor."
Explicatii si interpretari la ce?
"Vorbirea si scrierea sunt expresii ale gandirii. Iar daca este asa cum spune Petru, ceea ce ei au spus a fost mesajul lui Dumnezeu asimilat si apoi transmis de elementul uman."
Acu iarasi nu mai stim despre ce anume vorbim. Petru vorbeste despre profetii, unde e limpede ca Dumnezeu transmite ceva cuiva, prin intermediul profetului care a primit viziunea sau visul sau comunicarea directa.
"Pavel utilizeaza cuvantul theopneustos care literal inseamna 'insuflat de Dumnezeu',"
Poti sa'mi zici si mie ce'i aia? Ca's de acord cu tine, da' nu cred ca vanam acelasi tip de avioane.
"ceea ce transmite gandul ca Dumnezeu este implicat direct in originea Scripturii,"
Repet, pentru a mia oara: Dumnezeu e implicat si in faptul ca eu iti scriu tie acum. Si?
"desi nu ni se ofera detalii asupra modului in care s-a realizat acest lucru."
Ba ni se ofera detalii suficiente despre cum functioneaza revelatia. SIngurul lucru despre care nu ni se ofera detalii in Biblie este 'inspiratia', pentru ca despre asta ni se ofera detalii acolo unde apare, si anume in religia grecilor, unde vine de la Apolo, adica de la Satana.
"In acest sens, in privinta inspiratiei conceptia mea este foarte aproape de ceea ce spune E. White."
Primul citat nu are legatura, decat in ideea ca EGW foloseste aceeasi stafie metafizica numita 'inspiratie'.
In al doilea, banuiesc ca te agati de ideea ca oameni ar fi scris asa cum au fost miscati de Spirit. Numai ca EGW, prin viata si scrierile ei, arata limpede ce inseamna a fi miscat de Spirit - a primi revelatii.
Al treilea chiar n'are legatura cu teologia inspiratiei. Nici al patrulea.
In al cincilea, eu inteleg ca autorii din Biblie sunt un fel de cronicari ai lui Dumnezeu, adica oameni care au participat la ceva deosebit si apoi povestesc.
Al saselea pare sa fie cheia, desi contextul citatului e un pic mai larg, iar cei care'l aduc in discutie fac proof-texting, ceea ce e necinstit. Dar sa lasam asta. Daca eu ma rog si apoi incep sa citesc Biblia, mintea mea se poate umple cu ganduri? Si acelea, mai ales daca pornesc de la niste revelatii facute de Dumnezeu, nu sunt sub
influenta Spiritului?
Repet, eu cred ca Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu, dar exact in sens 'spiritual'. Fara a fi implicata nicio inspiratie aici. Daca vrei sa pricepi ceva din adevarul fundamental pe care Satana a incercat sa'l acopere cu aceasta idee pagana a inspiratiei, reciteste bucatile despre Mangaietor din Evanghelii. Ala a fost ucis de elenism si obsesiile rationaliste ale lui Pavel."
Evangheliile lui Matei si Marcu ne spun despre David ca ar fi fost 'inspirat', iar avend in vedere ca e vorba de poezie, e limpede ca avem deja de'a face cu o contaminare cu ideea greceasca de inspiratie poetica. Cat rau a facut elenismul atat mozaismului cat si crestinismului nu cred ca va putea fi evaluat pana la Judecata. Insa efectele sunt vizibile de la comunitatea ucenicilor pana la noi.
***
Cat despre determinarea istoriei, singura limita pe care o pot vedea este ingradirea libertatii morale a omului. Despre libertatea sa de actiune, sociala si politica, citeste Daniel 10:13; Dumnezeu poate sa intervina si sa convinga un om, fara a'l obliga insa, sa faca un anume lucru.
***
Ideii cu aspectele Planului de Mantuire, din pacate, ii cunosc originea, asa ca n'o sa insist prea mult. Eu nu stiu cat de bine intelege EGW aceste Plan, dar el este limpede prezentat inca din cartea Genezei, in al treilea capitol. "Pacatul pandeste la usa, dar tu sa'l stapanesti" si "Atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului". Ceva mai epic ii este prezentat lui Abraham, iar o forma rituala de prezentare este sistemul de ceremonii si jertfe primit de Moise.
Dar cel mai simplu este sa ne uitam, iarasi, la felul in care Isus il intelege, atata vreme cat el este si cel care trebuie sa'l implineasca. Citesti Evangheliile si intelegi ca Isus stia cateva lucruri: ca va fi ispitit de Satana, ca va suferi din cauza ca neprihanirea ii deranjeaza pe pacatosi, ca va fi trimis la moarte de evrei si ca va fi ucis. Cam la asta se reduce, in fapte 'istorice', Planul de Mantuire. Or, si daca vrei sa citesti 'profetiile mesianice' asa cum o faci tu, o sa vezi ca nu e nimic mai mult de atat Planul asta, ca factualitate istorica.
Nu vad niciun motiv sa incluzi in Planul de Mantuire eliberarea din Babilon sau Asiria sau orice fel de alte intamplari ale istoriei.
***
Tu consideri ca destinul lui Iuda nu a fost fixat, eu stiu ca insasi ideea de destin este o idee pagana, pe care n'o gasesti nicaieri in Biblie. Asa ca discutia e fara rost.
***
Nu cred defel ca evreii au implinit vreun Plan al lui Dumnezeu, ci ca au fost simplele unelte ale Satanei. Si cred ca asta le si spune Petru celor din Ierusalim.
***
Ca tot Vechiul Testament se refera la Isus este limpede. Insa tu, la fel cu toti teologii, imi spui ca se refera la Iosua fiul lui Iosif si al Mariei, din Nazaret. Ceea ce e usor absurd, pentru ca in nicio profetie nu este profetit nici macar numele pe care il va purta. Iar din casa lui David si la Betlehem s'au nascut, probabil sute sau mii de copii. Asa ca putea sa fie oricare.
VT se refera insa intotdeauna la Dumnezeu si la Robul lui Dumnezeu sau la Fiul sau la Cel Uns. Daca tu crezi ca VT vorbeste undeva de Isus cel istoric, eu nu te pot opri, dar pot sa te intreb care dintre autorii VT par sau lasa sa se intrevada ca au inteles ca Dumnezeu se va intrupa si va fi un om umil si ca va fi ucis de propriul popor, pe care venise sa'l elibereze? Eu nu gasesc asa ceva. Gasesc profetii despre interventia lui Dumnezeu in istorie, dar nu despre un om anume. Daca de exemplu profetia din Isaia 7 se refera la Yehoshua ben Yosef ha-Yehudi, poti sa'mi explici si mie de ce ingerul nu i'a zis Mariei sa'l numeasca Emanuel, si nu Iosua?
***
Eu sunt convins ca Isus le'a explicat ucenicilor lui cum anume a implinit el profetiile si cum acestea si Legea trimiteau la el, dar cred ca de fiecare data aceste explicatii vizau calitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu, nu existenta sa istoric determinata.
***
Implinirea in viata lui Isus a 'profetiilor' inseamna un singur lucru: ca Isus s'a straduit sa le implineasca, si ca orice urmas al lui Isus trebuie sa implineasca aceleasi profetii. Nu cred - si ar fi absolut absurd - ca Dumnezeu a pus pe niste oameni sa scrie zeci de pagini de 'Biblie' care se refera la un singur individ determinat istoric.
***
Ca Filip foloseste cuvintele lui Isaia pentru a'i explica etiopeanului cum anume si de ce Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, Cel Uns, arata ca a inteles exact de la Isus care este metoda de intelegere a 'profetiilor'. Filip a inceput cu cuvintele acestea sau s'a folosit de ele pentru a ii vorbi despre Isus ca Fiu de Dumnezeu, Mesia,
Mantuitor. Daca tu gasesti vreo propozitie in care sa ti se spuna ca Filip a zis ca profetia vorbeste despre Isus, atunci ai dreptate; pana atunci, insa, trebuie sa accepti ca Isus este o 'implinire a profetiei', dar ca nu este singura, chiar daca este singulara din anumite pricini.
Asa ca nu e defel aplicatie primara, ci evident posterioara faptelor; evreii nici n'au priceput in ce fel se va purta Mesia, asa cum n'au inteles nici ucenicii decat dupa ce Isus le'a aratat aceste lucruri si le'a deschis mintea. Daca tu reusesti sa'mi explici cum a luat Isus asupra lui bolile noastre - adica daca a devenit el orb sau demonizat sau cu hidropizie sau cu mana uscata etc. - atunci inteleg ceva din metoda ta de interpretare a textului; pana atunci, ma dau batut. Eu inteleg ca Isus a luat asupra sa neputintele si bolile noastre intrucat din Dumnezeu s'a facut om, asa ca a fost neputincios ca orice om in comparatie cu Atotputernicul si banuiesc si ca, precum orice om, o fi fost si el bolnav, o fi racit, o fi facut pojar si l'o fi durut stomacul.
De ce ti se pare ca Petru ar sustine macar ca sensul primar al profetiei este referirea la Isus nu pricep, mai ales ca apostolul insusi zice "Si la aceasta ati fost chemati; fiindca si Hristos a suferit pentru voi si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui", adica arata ca oricine il urmeaza pe Isus trebuie sa implineasca profetia respectiva.
***
In luca 24:7 e vorba de Fiul Omului, nu de Yehoshua ben Yosef ha-Yehudi, nu? Iar Ioan 5:39 este versetul cel mai anapoda folosit, poate din toata Biblia. Acolo e un repros, nu un indemn, iar daca vrei sa intelegi la ce se refera trebuie sa citesti Matei 19:16. Adica lucrurile sunt clare, intr'adevar, dar demonteaza complet ideea teologilor ca exista 'profetii mesianice'. Legea vorbeste despre miei, nu despre Isus, iar prorocii vorbesc despre niste lucruri foarte apropiate lor, de obicei. Motivul pentru care aceste profetii se potrivesc si lui Isus, si anume toate profetiile ce se refera la un salvator, la o victima, la un rege bun, la un pastor si asa mai departe este pentru ca Isus a fost toate acestea si ceva pe deasupra (Dumnezeu intrupat).
Daca Isus nu ar fi fost Dumnezeu, ci doar un profet, nu s'ar fi implinit Legea. Dar multe profetii se implinesc in viata lui Ioan Botezatorul, sau a lui Petru, sau a lui Ioan, sau a lui Stefan si asa mai departe. Si scopul lui Dumnezeu este ca acele 'profetii' sa se implineasca in viata fiecaruia, inclusiv cele ce privesc chinurile si moartea, pentru ca stie ca deindata ce un om alege sa se opuna Satanei, acesta va folosi toate mijloacele pentru a'l distruge pe omul respectiv, si ca doar o indurare speciala sau intentia de a lasa pe omul respectiv sa indeplineasca o anume lucrare face ca Dumnezeu sa impiedice sau sa amane planurile Diavolului.
***
"Revenind la ideea de inspiratie, acest cuvant nu inseamna numai sa tragi aer in piept, mai are si sensul de facultate creatoare a spiritului uman, sau stare psihica ce contribuie la crearea unor opere literare, artistice etc."
Ai dreptate, asa credeau inchinatorii lui Apolo.
"De asemenea in sens religios mai inseamna ca Dumnezeu isi reveleaza prin Duhul Sfant vointa si adevarurile Sale mantuitoare oamenilor."
profet ca oracol.
"Eu la acest ultim sens ma refeream."
"Nu cred ca ideile cuprinse in Sfanta Scriptura ar fi putut fi 'inventate' de oameni"
"si nu cred ca ar fi putut fi scrise de orice om"
"marturii ale acelora care au vazut cu ochii lor marirea Lui (2 Pet 1.16)"
"Cei care au scris, au fost oameni care au cunoscut din experienta personala ce inseamna sa umbli cu Dumnezeu. Ei au fost mijloacele prin care Dumnezeu a transmis un mesaj de speranta catre oameni. Nu au fost
fara greseala, dar au iubit adevarul."
"In primul rand as vrea sa afirm ca eu cred ca este posibila existenta unei revelatii cognitive din partea lui Dumnezeu"
"In consecinta cred ca Scripturile nu sunt numai niste piese de literatura scrise de oameni (asa cum sunt scrise alte scrieri literare in antichitate), ci reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu."
"In al doilea rand consider ca raspunsul la intrebarea cine este(sunt) autorul(autorii) Bibliei devine o presupozitie de baza in interpretarea Bibliei."
"Convingerea ca Dumnezeu este Autorul a ceea ce citim in Scriptura va insemna pt.interpretarea Bibliei ceva cu totul diferit fata de intelegerea ca Scriptura a fost scrisa de oameni religiosi bine intentionati care si-au descris propriile lor experiente."
"Astfel cand incercam sa raspundem la aceasta intrebare ar trebui sa cautam raspunsul in Biblie. Ce spune Biblia despre sine in aceasta privinta? Raspunsul clasic il gasim in 1 Pet . 2.20, 21 si 2 Tim 3.15-17."
"cand spune ca "oamenii au vorbit de la Dumnezeu manati de Duhul Sfant" se subliniaza faptul ca oamenii au scris Scripturile fiind condusi de Duhul Sfant"
"Pe scurt atat Dumnezeu ca sursa primara de transmitere/comunicare de informatie cat si oamenii ca mijloc prin care se transmite aceasta informatie sunt implicati in producerea Scripturii."
"Insa Petru este foarte atent si mai mult decat atat da un indiciu foarte interesant cu privire la rolul agentului uman: nicio profetie din Scriptura nu a venit in fiinta prin propria interpretarea a cuiva."
"Cu alte cuvinte, desi oamenii au fost implicati in scrierea Bibliei, nu ei au fost inventatorii mesajului."
Ca sa vorbsti despre vreun inventator al mesajului ar trebui mai intai sa stabilesti care'i mesajul. Si daca ala este acelasi cu cel al intregii Biblii, atunci orice om normal care a citit Biblia putea sa mearga la Ninive si sa strige ca daca nu se pocaiesc vor primi pedeapsa, nu era nevoie de un proroc.
"Ei au proclamat si comunicat explicatiile sau interpretarile care L-au avut pe Dumnezeu ca si autor."
"Vorbirea si scrierea sunt expresii ale gandirii. Iar daca este asa cum spune Petru, ceea ce ei au spus a fost mesajul lui Dumnezeu asimilat si apoi transmis de elementul uman."
"Pavel utilizeaza cuvantul theopneustos care literal inseamna 'insuflat de Dumnezeu',"
"ceea ce transmite gandul ca Dumnezeu este implicat direct in originea Scripturii,"
"desi nu ni se ofera detalii asupra modului in care s-a realizat acest lucru."
"In acest sens, in privinta inspiratiei conceptia mea este foarte aproape de ceea ce spune E. White."
(NOTA: aici interlocutorul ofera niste citate din EGW; le voi pune la finalul postarii, spre consultare)
Pai da, pentru ca si EGW, cum iti spuneam mai sus, a cazut in plasa intinsa de Diavol cu 'inspiratia' asta.Primul citat nu are legatura, decat in ideea ca EGW foloseste aceeasi stafie metafizica numita 'inspiratie'.
In al doilea, banuiesc ca te agati de ideea ca oameni ar fi scris asa cum au fost miscati de Spirit. Numai ca EGW, prin viata si scrierile ei, arata limpede ce inseamna a fi miscat de Spirit - a primi revelatii.
Al treilea chiar n'are legatura cu teologia inspiratiei. Nici al patrulea.
In al cincilea, eu inteleg ca autorii din Biblie sunt un fel de cronicari ai lui Dumnezeu, adica oameni care au participat la ceva deosebit si apoi povestesc.
Al saselea pare sa fie cheia, desi contextul citatului e un pic mai larg, iar cei care'l aduc in discutie fac proof-texting, ceea ce e necinstit. Dar sa lasam asta. Daca eu ma rog si apoi incep sa citesc Biblia, mintea mea se poate umple cu ganduri? Si acelea, mai ales daca pornesc de la niste revelatii facute de Dumnezeu, nu sunt sub
influenta Spiritului?
Repet, eu cred ca Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu, dar exact in sens 'spiritual'. Fara a fi implicata nicio inspiratie aici. Daca vrei sa pricepi ceva din adevarul fundamental pe care Satana a incercat sa'l acopere cu aceasta idee pagana a inspiratiei, reciteste bucatile despre Mangaietor din Evanghelii. Ala a fost ucis de elenism si obsesiile rationaliste ale lui Pavel."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu