Problema 'inspiratiei' (1)

(Context: Un interlocutror imi spune ca a citit un studiu al unui teolog despre 'inspiratie' si 'ineranta'. Eu intreb daca a oferit macar un text din Biblie pe care sa se bazeze studiul lui. Am fost apoi nevoit sa explicitez intrebarea si am facut'o astfel: "Intrebarea mea era foarte simpla: in acel studiu despre inspiratie si ineranta, ai gasit macar un singur text din Biblie care sa ateste simpla existenta a 'inspiratiei'? Eu nu cred ca exista 'inspiratie', cred ca acest cuvant e un simplu nume ce nu trimite spre nicio realitate. In plus, cred ca Biblia nu sustine existenta a nimic ce s'ar putea numi 'inspiratie', in schimb vorbeste suficient despre multe alte moduri prin care Dumnezeu le comunica voia sa oamenilor. Mai cred (de fapt, stiu; si se poate verifica) ca ideea de inspiratie a fost inventata de greci, de rapsozi si mitografi, apoi a fost preluata de filozofi si, de la acestia, de teologi. Si ca are exact atata 'consistenta' cat ideea de 'daimon' si tot atata 'viata' cat Zeus sau Uranus.")

Discutia a continuat astfel:

"Ca sa copiez titlurile de tabloid: Ce'ti mai place sa faci teologie pe un singur verset!...

Insuflatul ala apare o singura data in NT, la 2 Timotei 3:16. Mai mult, cuvantul nu este unul obisnuit in greaca, ci este unul inventat ad-hoc de Pavel. Asa ca analiza aia desteapta a filologilor nu te ajuta prea mult. Tot ce ne ramane este sa analizam contextul, ca sa incercam sa pricepem ceva."

Ca raspuns la urmatoarea afirmatie a interlocutorului:

"Asta pentru mine înseamnă că autorii, fiind sub influența Duhului sfânt au scris ceea ce au auzit, au vazut sau au înțeles, impresii sau chiar interpretari proprii a trăirilor lor."

Am raspuns:

"Cum functioneaza influenta aia? E o descoperire, adica o viziune, un vis, o voce? Sau altfel? Si autorul doar relateaza exact ce i s'a descoperit? Ca Biblia nu pare sa fie, totusi, (doar) o colectie de relatari de astfel de decoperiri (revelatii)."

(In continuare, intrebarile carora incerc sa le raspund vor fi cu litere inclinate (italice) pentru a ususra lectura.)

"Aceste informatii au ca izvor o sursă divină, dar ca mediu de comunicare o ființă umană supusă greșelii, care adeseori si-a lăsat amprenta constient sau nu asupra mesajului modificându-i conținutul."

"Crezi ca relatarile din Cronici sau din Samuel sau chiar din Iov aveau nevoie de o sursa divina? Un om n'ar fi putut sa scrie ce au facut alti oameni, contemporani lui? Sau Moise nu putea sa scrie linistit ceea ce a aflat de la parintii lui in Geneza si apoi propria'i istorie din Exod incolo?"

"Astăzi reusesc să fac diferența intre ineranță si inspirație cand e vorba de Biblie."

"Poti sa fii mai precis in descrierea a ceea ce intelegi prin 'inspiratie'?"

Am primit un raspuns ceva mai amplu:

"Mie mi-ar fi frică puțin să spun că Pavel ( eruditul) a scris tocmai acest cuvânt anapoda - Toată Scriptura este INSUFLATĂ - .Poate tu ești mai curajos. Dar spune-mi și mie te rog, cum vezi tu aici situația? CE a vrut Pavel sa zică? Spuneai că te ajută citirea în context să înțelegi mai bine . Cum îți iese altă înțelegere contextuală? Ai fost vreodată călăuzit ( inspirat) de Dumnezeu să faci ceva? Dacă da, atunci stii cum e să scrii inspirat de Dumnezeu, dacă nu... e grav. Aici e adeseori si buba mea.

Inspirația scripturii poate părea uneori așa banală asemeni unor cuvinte scrise de oricine. Însă ca ansamblu, unite scrieri datate la sute de ani diferență, se armonizează uimitor. O dovadă pentru inspirație sunt profețiile.
Eu am crezut în ineranța bibliei, prin asta înțelegând că toate cuvintele ( poate și virgulele dacă ești mai credul) au fost lăsate așa exact de Dumnezeu - ceea ce înseamnă că sunt perfecte, desăvârșit adevărate ți fără urmă de greșeeală.Acum cred în inspirația Scripturilor. Asta pentru mine înseamnă fie că Scriitori au avut experiențe superioare ( de origine cerească) pe care le-au relatat ( ex. "Daniele! Scrie! DE la darea decretului...." " dacă am fost în trup nu ştiu...+ pavel. Viziuni...) fie au avut un îndemn constient sau nu de a relata lucruri aflate de la alţii - cartea lui Luca. Datorită factorului Uman, apar uneori ( am înțeles că în aprox. !,5 % din textele scripturii) greșeli sau adăugări ale copistilor, care nu concordă cu adevărul. În acestea se agață agnosticii mei dragi împleticindu-se de mai nimic."

Am raspuns asa:

"Pai eu n'am zis ca l'a scris anapoda, ci ca este un cuvant inventat pe loc de Pavel. Asa ceva un prost vorbitor de greaca nu s'ar fi hazardat sa faca, probabil. Dar tocmai pentru ca era carturar, a inventat un cuvant care sa fie usor (bine, aici exagerez putin, orice copil sau taran grec din perioada aia ar fi inteles, savantii teologi de azi si de totdeauna nu au cum, ca nu vor) de inteles. 

In greaca exista cuvant pentru a inspira si inspiratie - cele din familia lui ἔνθεος - entheos, din care avem si romaneste 'entuziasm' si care inseamna 'umplut cu zeu', sau 'posedat' sau 'inspirat'. Termenul este folosit, de exemplu, de Platon in dialogul 'Ion'. Ca sa vezi exact ce zic si fara a fi specialist, uita'te aici: http://www.hs-augsburg.de/~harsch/graeca/Chronologia/S_ante04/Platon/pla_ion.html; dai cautare dupa "[533e]" si e al 27-lea cuvant "ἐνθέους", apoi "ἐνθέων" si "ἐνθουσιαζόντων". Traducerea engleza a bucatii o gasesti aici: http://classics.mit.edu/Plato/ion.html; "In like manner the Muse first of all inspires men herself; and from these inspired persons a chain of other persons is suspended, who take the inspiration." (Am dat aceeasi subliniere pentru original si varianta engleza.) (Traducerea in romaneste, a lui Slusanschi si Cretia, foarte literara, suna asa: "Tot astfel, Muza îşi umple ea însăşi pe cîte unii de har divin, iar prin mijlocirea acestora harul divin pătrunde şi în alţii, alcătuindu-se astfel un şir în care fiecare depinde de un altul.")

Pavel insa nu foloseste acest cuvant, destul de raspandit in limba. De ce oare? Nu cumva tocmai pentru ca nu'i convenea faptul ca acest cuvant venea la pachet cu credintele pagane specifice grecilor, potrivit carora zeii ii 'poseda' pe oameni, mai ales Apolo si Dionis?

Sper ca am lamurit de ce e ciudat cuvantul ala si ca Pavel nu foloseste corespondentul grecesc pentru 'inspirat' in mod intentionat, ci inventeaza ad-hoc un cuvant pentru - cred eu - a evita incarcatura pagana pe care acel cuvant ar fi adus'o. Acum sa vedem contextul.

"Tu sa ramai in lucrurile pe care le-ai invatat si de care esti deplin incredintat, caci stii de la cine le-ai invatat; din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna."

Subiectul, dupa cum poti sa vezi, nu este 'Biblia', nici VT/Tanakh (Scripturile pe care le putea citi Timotei in epoca aia), ci foloasele aduse de lectura textelor sacre (ἱερὰ γράμματα) celui care isi formeaza acest obicei.

Zicerea lui Pavel de aici o pun in oglinda cu Ioan 5:39 (Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine), care este o lectura fara folos a Scripturilor. Merge comparatia, nu?

Si acum sa vedem ce e cu 'insuflarea' aia:

"Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu." (Gen. 2:7)

Asta este insuflarea. Ceva este trup mort (sau slova moarta), iar Dumnezeu vine si da 'suflare de viata' acelui ceva. Dintr'o data, perspectiva se schimba. Dintr'un material 'ieftin', Dumnezeu face un 'vas de cinste'. Insufletirea sau insuflarea aceasta nu se refera la procesul scrierii, ci la procesul citirii. Dumnezeu insufleteste textul atunci cand acesta este citit cu mintea deschisa si dorind invatatura Lui. Pentru restul, ramane slova moarta; si lor li se aplica reprosul din Ioan 5:39."

Partenerul de dialog mi'a cerut apoi sa'i spun cum vad "procesul inspirarii". Iata raspunsul:

"Procesul inspirarii il vad asa: cutia toracica este largita de muschi, ceea ce face ca aerul sa intre prin nari (sau pe gura, daca ai nasul infundat) in plamani. Procesul expirarii se petrece atunci cand muschii comprima cutia toracica si aerul iese din plamani. La un loc, inspiratia si expiratia, alcatuiesc respiratia.

Nu e o gluma ce'am scris mai sus, si asta din doua motive. Intai ca e singurul sens in care folosesc acest cuvant pentru ca eu consider ca e singurul sens rezonabil. Altminteri teologii astia dibaci ar trebui sa ne explice si cum e cu expiratia divina, ca nu poti sa inspiri fara sa expiri. Insuflarea divina de care vorbeste Pavel si Gen. 2:7 este un proces prin care Dumnezeu sufla in narile omului - in sens propriu sau figurat - suflarea sa de viata. Atunci cand eu citesc Biblia, primesc ceva de la Dumnezeu: invatatura. Dumnezeu expira prin carte, eu inspir. Expir atunci cand invatatura din carte ma face sa ma comport potrivit invataturii cu aproapele meu. Adica atunci cand si eu, la randul meu, chiar sunt dupa asemanarea lui Dumnezeu, dand mai departe ceea ce am primit - fie ca e un pahar cu apa sau o vizita la un bolnav.

Tocmai pentru ca revelatia este un proces special, Dumnezeu a 'lasat' niste oameni care L'au cunoscut sa scrie experientele lor, in modul cel mai sincer, pentru ca eu sa invat prin intermediul lecturii. David, de exemplu, putea sa'i oblige pe toti scribii lui sa treaca sub tacere episodul cu Batseba. Nu a facut asta, iar faptele lui David si pocainta lui sunt si azi un exemplu pentru noi. Prin asta este Biblia o carte speciala. Daca citesti alte carti, o sa vezi tot felul de eroi care sunt buni si frumosi si cinstiti si viteji si asa mai departe, fara defecte, fara caderi. Biblia nu are astfel de eroi. Este 'realista', ii prezinta pe oameni asa cum sunt ei - cu bune si cu rele.

Dar toata Biblia iti arata, iti striga chiar, ca Dumnezeu e aproape pentru cei ce'l cauta si ca 'vorbeste' oricui, chiar si celor ce nu'L cunosc. Si ca orice om poate sa 'comunice' cu Dumnezeu si ca e chiar de datoria omului sa se lase 'inspirat' (sau 'locuit') de Dumnezeu in orice decizie. Cum, dar, s'ar putea ca impotriva acestei invataturi, Biblia sa prezinte o alta, in care doar anumiti oameni, alesi pe nu-se-stie-ce criterii, sa fi avut parte de calauzirea sau insuflarea divina? Iar cand nu se refera la acest fel de insuflare, accesibila oricui, Biblia iti arata clar ca e vorba de revelatie, de o descoperire speciala. Adica o viziune, un glas, un vis, pietrele de pe efod, trasul la sorti si altele.

Autorii Bibliei au fost, in primul rand, foarte buni cititori ai ei. Cautatori, sapatori dupa comorile ei. La fel si Isus. Inclusiv Moise, cel mai probabil, a mostenit, prin viu grai, de la parinti, majoritatea istorisirilor din cartile sale. Cartile Bibliei sunt unite tocmai de faptul ca cel care scrie mai tarziu stie ce a scris cel mai dinainte, pentru ca l'a cautat pe Dumnezeu in paginile/sulurile cartii.

Al doilea motiv pentru care spun ca respiratia nu e gluma e un pic mai greu de explicat. Gandeste'te doar cum ar fi sa fii nevoit sa respiri constient si intentionat, asa cum mananci sau bei apa. Dar o sa revin, ca este una dintre cele mai frumoase 'metafore' ale relatiei om-Dumnezeu."