Problema 'inspiratiei' (2)

Un alt raspuns, tot pe tema 'inspiratiei':

"Fara a avea o statistica, cred ca nu este deplasat sa consider ca majoritatea neoprotestantilor considera ca Biblia trebuie citita literal si ca orice cuvant si orice propozitie din Biblie descriu fidel niste fapte sau intamplari. Desigur, nimeni nu este literalist pana la capat, sau cel putin eu nu am intalnit inca pe cineva care sa fie consecvent cu literalismul. Fie ca recurg la o lectura neliteral(ist)a in cazul profetiilor, fie ca accepta si figurile de stil evidente ca nefiind de citit literal, exista mereu exceptii de la regula de citire literal(ist)a.

Astfel ca e greu, de fapt, sa intalnesti vreun neoprotestant care sa fie coerent si consecvent cu privire la felul in care citeste Biblia. Acolo unde textul luat ad-literam se potriveste cu teologia invatata la biserica sau de la parinti, va citi literal; acolo unde textul nu se mai potriveste cu teologia lui, iti va da cele mai alambicate explicatii, sustinand ca textul respectiv trebuie citit 'spiritual', fara insa a'ti explica dupa ce criterii deosebeste textele din cele doua categorii si fara a putea preciza care sunt regulile de citire/explicare 'spirituala'.

De aici si multimea de teologii si de teologi. Si tot de aici, obisnuinta neoprotestantilor de a discuta in contradictoriu si de a folosi citate scoase din context in sprijinul propriilor afirmatii (proof texting).

***

Una dintre principalele cauze ale acestei optiuni este dogma sau doctrina inspiratiei. Si aceasta, ca si literalismul, are diferite grade, ce pot merge de la asa-numita 'inspiratie ai ideilor' pana la 'inspiratia fiecarui cuvant'. Exista crestini ce cred ca Biblia a fost dictata de Dumnezeu unor oameni care, precum un elev din prima clasa primara, au ascultat cuvintele si intonatia pentru a transcrie cat mai exact inclusiv punctuatia intentionata de Dumnezeu. La celalalt capat al spectrului se afla cei care au auzit ca nu exista vreun manuscris 'original' al Bibliei, ca textul care este azi in mainile noastre a fost multiplicat si tradus dupa o varianta de text obtinuta prin compilarea a diferite manuscrise partiale ce prezentau diferente importante, generate de copierea manuala sau de interventii intentionate pe text. Acestia sustin ca nu cuvintele, ci ideile autorilor biblici au fost inspirate.

Problema este ca aceasta dogma a 'inspiratiei' nu are sustinere Biblica. Ideea se bazeaza pe un singur verset (2 Timotei 3:16), si din acesta un singur cuvant ([in]suflat de Dumnezeu - θεόπνευστος/theopneustos), si acela tradus manipulativ prin 'inspirat', desi cuvantul grecesc pentru 'inspiratie' era cu siguranta altul - entheos (ἔνθεος) si cele din familia lui, cum am explicat (trimit spre textul din postarea anterioara) cu exemple dintr-un text antic de notorietate.

Exista insa si motive mult mai 'pamantesti' pentru proliferarea acetui tip de lectura: gandirea ramasa la nivel de prunc si obisnuinta de a'i judeca pe altii.

Frica de greseala, de pacat, de pierderea 'mantuirii', dublata de credinta in 'indreptatirea prin fapte' ii face pe multi sa isi doreasca o lista cu reguli clare, cu lucruri permise si lucruri interzise, ca acele mitzvot ale evreilor (din vremea lui Isus si nu numai), potrivit carora nu puteai manca nespalat pe maini si trebuia sa dai zecime din menta, marar si altele de genul acesta. De asemenea, pentru multi, a renunta la citirea literal(ist)a a Bibliei inseamna pierderea 'dreptului' de a se ocupa de obligatia de a purta batic si interdictia de a purta pantaloni pentru femei sau de a'i denunta pe altii ca eretici."